Caria dentară
Caria dentara și evoluția ei
Caria dentară este cea mai frecventă afecțiune dentară și se datorează bacteriilor din cavitatea bucală care produc acizi și atacă dintele. Netratată la timp caria evoluează în profunzimea dintelui și este afectat nervul.
Smalțul dentar este stratul protector al dintelui și cea mai dură componentă a sa. Smalțul nu are nervi sau vase sangvine, nefiind sensibil la durere. Dedesubt se află dentina, cea mai mare parte a dintelui și care este sensibilă la durere. Dentina acoperă pulpa dintelui, un țesut moale ce conține vase sangvine și nervi, fiind situată în mijlocul dintelui. Placa bacteriană este o peliculă subțire și aderentă ce se formează pe smalț și care este compusă din diverse tipuri de bacterii și resturi alimentare.
După ce consumăm alimente cu o concentrație mare de zahăr, bacteriile descompun zahărul în acizi ce atacă smalțul. Caria dentară apare în momentul în care smalțul și dentina se distrug sub acțiunea acizilor și ca urmare se produc cavități. Odată ce a trecut de smalț, caria înaintează mai rapid prin dentină și ajunge la pulpă, producând inflamația și infecția ei.
De ce este provocată caria dentară?
Caria dentară poate fi definită ca o boală infecțioasă care afectează țesuturile dure ale dintelui, adică smalțul și dentina, avându-și originea de la suprafața dinților, poate ajunge în profunzime până la pulpa dentară și apare sub forma unei leziuni. Bacteriile creează un mediu acid, care deteriorează smalțul dentar, hrănindu-se cu resturi alimentare.
Aportul frecvent de carbohidrați simpli reprezintă de fapt unul dintre principalii factori care provoacă carii, în special pentru alimentele care se blochează ușor între dinți, cum ar fi bomboanele, biscuiții, chips-uri etc. Reproducerea bacteriilor are loc în grosimea plăcii, astfel încât curățarea profesională periodică a dinților este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cariilor.
Consecințele cariei dentare netratate
Simptomele incipiente ale cariilor sunt dureri dentare, hipersensibilitate la rece sau fierbinte, dulce, acru și respirație urât mirositoare. Este posibil să nu existe semne externe, vizibile, dar apariția durerii înseamnă că procesul de distrugere a smalțului a început deja.
Caria dentară poate fi clasificată după localizarea acesteia :
- Superficială – în limitele smalțului
- Medie – localizată până în dentină
- Profundă – localizată până în vecinatate cu camera pulpară
După ce am descoperit cum funcționează evoluția unei carii, devine evident că aceasta nu se poate vindeca de la sine. De aceea este important să interveniți prompt și să tratați dintele. Neglijarea tratamentului unei carii poate duce la o serie de disconfort și dureri. Dinții pot deveni mai sensibili, consumul de alimente calde sau reci vă provoacă mult disconfort și în timp chiar și mestecatul devine problematic. Durerea poate tinde să crească, localizată mai întâi în zona afectată, încet va deveni din ce în ce mai insistentă și uneori insuportabilă.
Tratamentul cariei dentare
Caria dentara superficială este șlefuită ușor, după care se efectuează remineralizarea pentru a întări și proteja smalțul. Suprafața dintelui este tratată cu un agent special și acoperită cu o substanță de protecție. Remineralizarea completă poate necesita mai multe tratamente.
Caria dentara în stadiul mediu sau profund presupune pregătirea dintelui pentru a elimina complet toate zonele afectate de procesul de distrugere.
Tratamentul cariilor medii și profunde se efectuează cu anestezie. Pentru aceasta, se folosește anestezie locală. Folosind un burghiu, medicul îndepărtează toate fragmentele afectate ale dintelui, inclusiv smalțul distrus și dentina deteriorată.
Procedura se finalizează cu restaurarea dentară ce constă din restabilirea formei și funcției anatomice a dintelui.
Restaurarea directă
Restaurarea directă a dintelui este refacerea formei unui dinte prin aplicarea de straturi dintr-un material special de obturație (în acest scop, se folosesc compozite speciale care vă permit să refaceți smalțul natural ca structură, culoare, transluciditate) în cavitatea bucală a pacientului. Procedura se efectuează de obicei într-o singură vizită.